ENGLISH VERSION

Episode # 6

Today, March 29, 2020: 1760 infections, 169 cases cured, 40 dead. #stayhome #staysafe.
NORM 6 of social conduct: Be vigilant. Not all infected cases have specific symptoms.
​ANONYMOUS01: Today is Sunday. I didn't sleep very well. I haven't slept very well in a few nights. Until now, I had no sleep problems, but now I do. I feel tired. I grabbed my coffee and shut my phone down. The news is not doing any good. Today is Sunday and normally the day when I was going out for a coffee and read a book. Then I would walk through the park, and while the park was the same every week, I liked to walk all the way to the end of the alley, grab a kürtös, sit on the bench, and watch people. This used to be my me time, which I appreciated, because it was the only time I would spend with myself all week. And I used to like myself. Now I don’t anymore. This morning, me and myself are like roommates who can’t stand each other anymore.
Today is Sunday and it used to be the day I would go out for a concert, a movie or at the theater. I used to like small studio performances. I wonder if I will ever be able to see another show like this and if I will then have the courage to personally congratulate those who did it, so they would also know how much of what they do actually matters.
Today is Sunday and it used to be the day my family gathered together for lunch, regardless of the season. Today we ask each other on Skype if we have eaten or if we need anything, to leave at the gate.

Today is Sunday and it used to be the day when I was browsing through flight offers, plan holidays, to avoid telling anyone I stayed home all summer. My plan today is to wash the dishes from the sink, vacuum and not get sick.
Today is Sunday and I have a new challenge: to go to the store across the street. It opens at 9. I get dressed, put on my gloves and mask, check three times if I have the keys and the card, so once I'm out, I don't have to go back for them. In front of the door, I repeat once more, without touching my pockets, as I used to do: keys, card, shopping list: I’ll take eggs, milk, cheese, flour, yeast, toilet paper and do not touch anything else, eggscheeseflouryeasttoiletpaper, if I touch anything, I disinfect immediately. I think I’d better avoid licking my lips, that you never know, but then I tell myself that this is already a bit too much. I go out on the alley, it's a beautiful morning, there's no one outside and it's weird that there's no smell. I repeat the shopping list once again, since I have to be efficient and not waste any time on the aisles: eggscheeseflouryeasttoiletpaper. The peacefulnewss outside… I want to breathe, but the air does not get in. I fall on my knees on the asphalt. There's no one outside and I forgot my phone in the house.
ORIGINAL TEXT

Episodul #6

Azi, 29 martie 2020: 1760 de infecții, 169 cazuri vindecate, 40 decedați. #stayhome #staysafe.
NORMA 6 de conduită socială: Fiți vigilenți. Nu toate cazurile infectate prezintă simptome specifice.

ANONIM01: Azi e duminică. N-am dormit prea bine. Nu dorm prea bine de câteva nopți. Până acum, nu aveam probleme cu somnul, dar acum am. Mă simt obosit. Mi-am pus de cafea și mi-am închis telefonul. Știrile îmi fac rău. Azi e duminică și în mod normal, era ziua în care ieșeam în cafenea, să beau ceva și să citesc o carte. Apoi mă plimbam prin parc și, deși parcul era același în fiecare săptămână, îmi plăcea să merg până în capătul aleii, să-mi iau un kürtös, să mă așez pe bancă și să mă uit la oameni. Ăsta era timpul meu cu mine, pe care-l apreciam, pentru că era singurul timp cu mine, din toată săptămâna. Și-mi plăcea de mine. Acum nu îmi mai place. În această dimineață, eu cu mine suntem ca niște colegi de apartament care nu se mai suportă.

Azi e duminică și era ziua în care mergeam la vreun concert, la vreun film sau la teatru. Îmi plăceau producțiile mici, din studio-uri. Mă-ntreb dacă am să mai apuc să văd vreun spectacol de ăsta și dacă o să am atunci curaj să-i felicit în persoană pe cei care l-au făcut, să știe și ei cât de mult contează ceea ce fac.


Azi e duminică și era ziua în care familia mea se aduna împreună la prânz, indiferent de anotimp. Astăzi ne întrebăm pe Skype dacă am mâncat sau dacă avem nevoie de ceva, să ne lăsăm la poartă.

Azi e duminică și era ziua în care mă uitam la oferte de zbor, ca să-mi fac vreun plan de vacanță, să nu mai zic tuturor că am stat pe-acasă toată vara. Planul meu de azi e să-mi spăl vasele din chiuvetă, să-mi dau cu aspiratorul și să nu mă îmbolnăvesc.
Azi e duminică și am o nouă provocare: să ies până la magazinul de peste drum. Deschide la 9. Mă îmbrac, îmi pun mănușile și masca, verific de trei ori dacă am cheile și cardul, ca odată ieșit, să nu trebuiască să mă întorc după ele. În fața ușii, îmi mai repet o dată, fără să-mi ating buzunarele, cum obișnuiam să fac de obicei: cheile, cardul, lista de cumpărături: iau ouă, lapte, brânză, făină, drojdie, hârtie igienică și nu ating nimic altceva, ouălaptebrânzăfăinădrojdiehârtieigienică, dacă ating ceva, dezinfectez imediat. Mă gândesc la faptul că ar fi bine să evit să-mi ling buzele, că nu se știe niciodată, dar pe urmă îmi spun că asta-i deja cam exagerat. Ies pe alee, e o dimineață frumoasă, afară nu e nimeni și e ciudat că nu se simte niciun miros. Mai repet o dată lista de cumpărături, pentru că trebuie să fiu operativ și să nu pierd timpul printre raioane: ouălaptebrânzăfăinădrojdiehârtieigienică. Ce liniște e afară… vreau să trag aer în piept, dar aerul nu intră. Mă prăbușesc în genunchi, pe asfalt. Afară nu e nimeni și mi-am uitat telefonul în casă.

Alexandra Felseghi​

Alexandra Felseghi is a freelance dramaturg and theatre director, living and working in Cluj-Napoca, Romania. She believes that writing is an act of courage and a way of connection with different individuals. Stories have the power to change people and perspectives – and in this belief, she initiated a creative writing workshop dedicated for amateurs, that is held regularly in Cluj.
Her scripts are inspired by the society we are living in and trying to understand, by the people who need
to be heard, by cultural and social issues we need to solve, by the part we play in our history.
Photo: ​©Bogdan Botas
www.alexandrafelseghi.ro

Discover more